Awards Season şi cele mai frumoase 100 de rochii pentru covorul roşu

100 de minunăţii care au toate şansele să ajungă în această perioadă în lumina reflectoarelor

Mâine va fi agitaţie mare la Hollywood deoarece au loc Globurile de Aur sau, ca sa respectăm titulatura oficială, Golden Globes Awards. După acest eveniment, care suscită un interes extrem de mare din partea publicului şi a presei, vor urma şi mai multe ceremonii de premiere în Cetatea Filmului. Lista cuprinde Critics’ Choice Movie Awards, Producers Guild Awards, Screen Actors Guild Awards, Directors Guild Awards, BAFTA Film Awards, Writers Guild Awards, Cinema Audio Society Awards, American Cinematographers Awards, Costume Designers Guild Awards, Independent Spirit Awards şi, cele mai aşteptate premii, Academy Awards, adică Premiile Oscar.

Pe lângă pariurile ce se învârt în jurul nominalizaţilor la aceste premii, rochiile doamnelor şi ale domnişoarelor ce vor defila pe covorul roşu la toate evenimentele fastuoase din ianuarie-februarie sunt un subiect la fel de arzător şi care se dovedeşte, uneori, mai aşteptat decât anunţarea câştigătorilor. Mega-ocupaţi acum sunt şi stiliştii celebrităţilor, care au făcut pentru clientele lor o selecţie la sânge a celor mai frumoase rochii pentru ceremonii, cu speranţa că articolele la care s-au gândit le vor ajuta pe vedetele consacrate sau în devenire să ajungă pe lista celor mai bine îmbrăcate staruri de la eveniment.

Am selectat şi eu 100 de rochii de vis pe care mi-ar plăcea să le văd drept posibile alegeri ale vedetelor participante la premiile ce vor avea loc de-o parte şi de cealaltă a Oceanului, aşa că enjoy!

foto: style.com, forums.thefashionspot.com.

Miresele de pomină din showbiz-ul românesc

În ultimii ani, vedetele din România care au ales să-şi pună pirostriile au devenit din ce în ce mai atente cu imaginea lor din acea zi de o importanţă covârşitoare pentru ele. Apelează la stilişti, designeri şi organizatori de nunţi, sperând să obţină nota maximă din partea criticilor şi publicului, dar să se şi bucure pe deplin de ziua lor. Unele eforturi sunt răsplatite, altele nu. Aşa cum şi unele dintre alegerile lor sunt memorabile, iar altele sunt uitate cât ai zice peşte.

Detaliul care face diferenţa

 

În luna aprilie a anului 2000, cea mai faimoasa prezentatoare de ştiri din România, Andreea Esca, se căsătorea cu chipeşul om de afaceri francez Alexandre Eram. Însărcinată în luna a patra în acel moment, Andreea a purtat o rochie clasică pentru prima parte a anilor 2000, formată din corset şi fusta amplă de tafta, rochie care reuşea să-i mascheze burtica incipientă şi să-i accentueze bustul. La rochie a asortat un voal lung din dantelă, ce ulterior, la şedinţa foto post ceremonie, a fost pus ca o capa pe umeri şi braţe. Opt ani mai târziu, cântăreaţa Cristina Spătar, supranumită Regina R&B, a îmbrăcat în cea mai importantă zi a vieţii sale de până atunci o rochie aproape identică, alcătuită din acelaşi tip de corset şi fustă ca cel al ştiristei din Pache Protopopescu. Rochia artistei a purtat semnătură designerului italian Carlo Pignatelli, renumit în Peninsulă pentru ţinutele sale de ceremonie, şi a costat câteva mii de euro. Dacă la Andreea voalul a fost cel care a scos o rochie simplă din anonimat, la Cristina detaliul principal menit să evidenţieze ţinuta a fost un medalion impunător în valoare de un milion de euro, sub forma unei inimi realizate din 1400 de diamante.

O pată de culoare nu strică

Mihaela Radulescu i-a făcut pe mulţi să ridice sprâncenele şi să strâmbe din nas în 1997, când a îmbrăcat la căsătoria sa cu Ştefan Bănică Jr. o rochie de mireasă vernil, asortată cu o pălărie cu boruri ample şi un buchet de trandafiri galbeni. Aflată la a doua tentativă de a clădi o căsnicie, după un prim mariaj eşuat la numai un an jumătate de la semnarea actelor la starea civilă, Mihaela pare să fi ales tocmai din acest motiv o culoare diferită de albul ce se regăseşte în rochiile clasice de mireasă. O altă mireasă celebră locală, însă, cântăreaţa Luminiţa Anghel, a şocat la propriu prin alegerea vestimentară din ziua nunţii sale cu fostul fotbalist Marcel Puşcaş. Deşi rochia făcută de designerul Laura Olteanu avea o croială destul de anticipată pentru anul 1998, având un top cambrat cu mânecă lungă şi o fustă extrem de voluminoasă, culoarea rochiei a fost cea care a uimit cel mai mult audienţa: albastru electric.

Au mai încercat marea cu degetul optând pentru o pată de culoare Valentina Pelinel, care a ales pentru nunta sa cu politicianul Cristian Boureanu o albă rochie de mireasă Vera Wang, ce avea în zona decolteului voal plisat negru, iar în talie o centura satinată tot de culoare neagră, actriţa Ioana Ginghină, cu talia rochiei Maria Lucia Hohan accentuată printr-o curea gri petrol, sau Romaniţa Iovan, care în 2003, la nunta cu pilotul Adrian Iovan, a îmbrăcat o spectaculoasă rochie aurie, cu un voal din acelaşi material, poziţionat înalt, aidoma unei mantilla. Tot pe mâna auriului a mers şi prima soţie a lui Cabral, realizatoarea tv Luana Ibacka, care a ales pentru ziua nuntii o rochie de un auriu pal, semnată de Catinca Roman, dar şi gimnasta Simona Aminar, care şi-a dorit ca la nunta sa cu Cosmin Tabără să poleiască puţin ţinuta de ceremonie cu aurul câştigat la competiţii.

Bocceluţa, bat-o vina

Din vestimentaţia mireselor noastre celebre nu putea lipsi bocceluţa. Cunoscută drept Dorothy Bag sau Dolly Bag, acest săculeţ demodat a fost la origini gentuţa domnişoarelor de onoare din nunţile occidentale, în care se ţineau petalele ce se aruncau gingaş înaintea mirilor, în drumul lor spre altar. Preluată de românce cu succes la mijlocul anilor 90’, bocceluţa este, din nefericire, nelipsită de la nunţile actuale. Bocceluţe  au avut Andreea Esca, Ioana Tăriceanu, în anul 2004, la nunta cu fostul premier Călin Popescu-Tariceanu, Andra, la nunta opulentă desfăşurată în anul 2008 în Târgu Jiu, oraşul natal al mirelui, Cătălin Măruţă, şi ca accesoriu la rochia de mireasă Ersa, moderatoarea tv Gabriela Vrânceanu Firea, care, în 2011, când s-a căsătorit cu primarul oraşului Voluntari, Florentin Pandele, şi-a asortat săculeţul la rochia Pronovias din dantelă, şi chiar şi cântăreaţa Delia Matache, la nunta sa de anul trecut, când a îmbracat o rochie Vera Sposa.

Less is more

Anii petrecuţi la Miami n-au familiarizat-o prea mult pe Alina Borcea, soţia fostului preşedinte executiv al Clubului Dinamo, cu zicalele utile ale limbii engleze. Considerată nunta anului în 2011, căsătoria dintre ea şi Cristi Borcea a fost aşteptată de popor mai ceva ca nunta regală din Marea Britanie, derulată şase luni mai devreme la Londra. Mireasa noastră a îmbrăcat o rochie semnată de unul dintre cei mai solicitaţi designeri libanezi ai momentului şi preferat al vedetelor din lumea întreagă, Zuhair Murad, care a dat greş, din păcate pentru reputaţia sa, cu rochia de mireasă pe care i-a făcut-o Alinei. Cu un corset transparent, o fusta din zeci de metri de tulle răsucit, o coafură de inspiraţie retro, peste care a aplicat un amplu accesoriu floral metalic, şi un voal de peste doi metri, ţinuta în valoare de 20.000 de euro a doamnei Borcea rămâne, din nefericire, pe unul dintre primele locuri în clasamentul „aşa nu” al rochiilor de mireasă mondene autohtone.

De domeniul SF tine soţia lui Dinu Maxer, Deea, care nu s-a putut decide în 2008 în privinţa unui singur stil în ceea ce priveşte rochia de mireasă şi şi-a ales două ţinute de necomentat, care au fost îndelung apreciate, în schimb, de proaspătul soţ. Prima rochie a costat 5000 de euro şi a fost  confecţionată de Gilda Ivanovici. Eşecuri au fost în tandem Nicoleta Luciu, în Sabres Fashion House, şi actriţa Mădălina Drăghici, în Muşat Studio, care s-au gândit să se îmbrace cu nişte rochii prost croite şi cu decolteu complet inestetic. Tot la „aşa nu” se înscrie şi Andreea Bănică, cu a sa rochie scurtă Cătălin Botezatu, plină de pietre şi cristale, la care a asortat inexplicabil un voal ce făcea corp comun cu un paietat joben miniatural (jos mini-jobenurile!) şi un buchet cu margarete şi floarea soarelui. Din fercire, stilul vestimentar al Andreei a evoluat de atunci, aşa că la nunta de argint este posibil să o vedem pe lista „aşa da”.

Cu televizorul vom prosti poporul

Când vedetele iau o pauză de la măritat, o altă categorie de persoane pseudo-celebre apare în prim plan. Coincidenţă sau nu, dar cele mai importante jurnalele de ştiri ale zilei încep de ceva vreme nu cu vreo ştire de maximă importanţă, ci cu etalarea nejustificată a unor ceremonii ostentative şi deplasate de căsătorie, în care, în majoritatea cazurilor, mireasa este minoră, iar alaiul nuntaşilor opreşte circulaţia în oraş, cu sprijinul poliţiei locale, bineînţeles. Ne sunt prezentate în amănunt ţinutele şi coafurile mesenilor, meniul care se va servi în ziua evenimentului, din care nu lipseşte salamul feliat şi brânza cu mucegai, sumele exorbitante cheltuite şi, evident, rochia de mireasă. Această mirobolantă creaţie provine în majoritatea cazurilor din două surse clare, Cătălin Botezatu sau vreun magazin din străinătate, şi excelează la capitolul glitz, fiind împodobită cu mii de cristale Swarovski şi alte poleieli.

În caz că aceste materiale jurnalistice de înaltă clasă nu sunt convingătoare, atunci o prezentare mai serioasă de la un târg de nunţi poate vă va convinge în ceea ce priveşte direcţia stilistică pe care trebuie să o urmaţi la propria nuntă. În acest reportaj de la un eveniment dedicat nunţilor din Cluj, cuvintele „strasuri”, „cristale” şi „strălucire” se repetă cu o frecvenţă uimitoare în cele 01:45 de minute. Asta doar ca să nu mai existe vreun dubiu că mesajele televizate ar fi subliminale; ele sunt cât se poate de directe.

Întoarcerea la rădăcini

Ceva total diferit de ceea ce înseamnă pentru noi rochia de mireasă a ales să poarte ştirista Elena Lasconi. Aceasta s-a lăsat pe mâna Veronicăi Zaharia, designerul din spatele brandului Parlor, şi a adus prin ţinuta sa un omagiu portului naţional românesc, îmbrăcând o rochie de inspiraţie populară. La minunata creaţie, care i s-a potrivit ca o mănuşă jurnalistei în vârstă pe atunci de 40 de ani, Elena a asortat o coroniţă de flori şi un buchet rustic, care au completat perfect apariţia jurnalistei. Un salt şi mai mare înapoi în timp a facut Mirela Buzilă, soţia solistului formaţiei Hara, care, la fel ca alesul sau, a purtat în ziua nunţii straie medievale, nunta având loc, unde altfel, la Sighisoara.

Sight for sore eyes

Câteva mirese de la noi au arătat că mai sunt speranţe şi pentru breasla vedetelor mioritice. Dana Rogoz, cu o superbă şi diafană rochie semnată de aceeaşi Veronica Zaharia, Adelina Chivu, care s-a căsătorit în 2008 într-o suavă creaţie din mătase Giorgio Armani, actriţa Aylin Cadîr, ce a îmbrăcat nu una, nici două, ci trei rochii de mireasă diferite, toate la fel de frumoase (una Halston Heritage, aşa cum a purtat Sarah Jessica Parker la Gala Met din 2010, şi alte două create de Liana Obancea), cântăreaţa Elena Gheorghe, cu o rochie simplă Pronovias, dar cu un interesant detaliu cu pene în zona bustului, şi Elena Băsescu, (ne)aşteptat de spectaculoasă în ziua cea mare, într-o rochie Anca Maxim, ne fac să privim cu încredere că exemplele de acest fel se vor înmulţi. Şi, dacă privim la nunţile tangibile din jurul nostru, ar fi bine să se înmulţească o dată. Poate aşa vor reuşi miresele din toate colturile ţării să renunţe la kitsch.

Sursa foto: eva.ro, wowbiz.ro, miresici.ro, enunta.ro, libertatea.ro, protv.ro, evz.ro, metalhead.ro, danarogoz.one.ro, pentrudive.com, agentiadepresamondena.ro, deeam.wordpress.com, unica.ro, ziarulring.ro.

De la ruşi vine ploaia

… dar de la englezi vin hainele. Şi nu, nu mă refer la îmbrăcămintea specifică intemperiilor, de genul pelerinelor de ploaie sau al trenchurilor popularizate de case mari ca Burberry sau Aquascutum, ci la zecile de branduri made in Britain, care au împânzit la maxim Europa şi restul lumii. Topshop, River Island, Asos, Dorothy Perkins, Miss Selfridge, New Look, Marks & Spencer, Debenhams sau Primark sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute nume din zona retailului britanic, care transpun în colecţii aproape lunare trendurile lansate într-o manieră elevată de marile case de modă din lume şi care vând fabulos de bine pe tot mapamondul, datorită reţelei de magazine fizice şi, mai nou, a celor online extrem de bine puse la punct.

 
Pionieri în domeniu

 

Povestea retailului britanic de succes a început la mijlocul secolului 18, când vânzătorul de ciorapi de damă Henry Wood a intrat într-un parteneriat cu alţi doi negustori, Job Middleton şi John Wrightman, alături de care a pus pe roate primul magazin de articole de îmbrăcăminte masculine. După moartea lui Wood în 1768, magazinul a rămas în familie şi a fost dus mai departe de soţia, copiii şi nepoţii săi, sub titulatura Ann Wood & Sons. Ulterior, o dată cu intrarea ca partener a altui britanic, Robert Walker, şi după retragerea ultimului membru al familei Wood din afacere, magazinul şi-a schimbat denumirea în R Walker & Sons, ca mai apoi să capete denumirea definitivă de Wolsey, în semn de respect pentru cardinalul cu acelaşi nume, al cărui mormânt se afla în Catedrala Laicester, lângă care opera magazinul la momentul cu pricina. După o serie de probleme de gestiune şi de strategie inerente, cu care magazinul s-a confruntat pe parcursul secolului trecut, Wolsey, care posedă un certificat de calitate acordat de Regina Marii Britanii, face parte în prezent din grupul Matalan şi tine pasul cu modernitatea nu numai prin magazinele sale din Londra şi prin distribuitorii din ţară, cât şi prin magazinul sau online, în care se găseşte aceeaşi gamă de articole ca la început, respectiv cea destinată bărbaţilor.

Surprinzător, pe lista altor pionieri se numără Debenhams, născut în 1778 în Londra la iniţiativa domnilor Flint şi Clark, care i-au şi împrumutat numele lor magazinului, până când în ecuaţie a intrat în 1813 William Debenham, ce a schimbat numele magazinului în Clark and Debenham, dar şi Marks & Spencer, ce a prins contur în 1884 tot ca demers ambiţios al altor doi întreprinzători, Michael Marks şi Thomas Spencer. Veterani ai comerţului cu îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii sunt şi Next, lansat în 1864 de un croitor, care şi-a dat numnele magazinului, Joseph Hepworth & Son, şi care avea să fie cunoscut sub actuala denumire mai târziu cu peste 100 de ani, respectiv în 1982, după fuziunea cu Kendall & Sons Ltd, M & Co, lansat în 1834 în Glasgow, Scoţia, la fel ca un alt retailer faimos în Regat, House of Fraser, cu debut pe piaţă în 1849, sau Peacocks, deschis în anul 1884 în localitatea engleză Warrington şi relocat în anii 40’ în Cardiff, Ţară Galilor.

 
Idei inovatoare

Perioada anilor 1901-2000 cunoaşte o expansiune fantastică în domeniul comerţului cu articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, aducând pe piaţa britanică nume noi ca Dorothy Perkins, lansat în 1909, Wallis, ce a început să funcţioneze în 1923, Littlewoods, care a aparut pe piaţă în perioada interbelică, mai precis în anul 1932, iniţial doar sub formă de comerţ din catalog şi mai târziu ca magazin fizic, în urma succesului neaşteptat de mare al propriilor cataloage, sau River Island, ce îşi are rădăcinile în anul 1948, când a început să facă profit ca aprozar insolit în care, printre mere şi varză, se mai vindeau şi tricotaje.

Pe lângă influxul de magazine destinate populaţiei largi, inovatoare la vremea respectivă au fost şi politica de retur a produselor achiziţionate de la Marks & Spencer, care le dădea complet banii înapoi cumpărătorilor, pe baza chitanţei produsului şi indiferent de cât de veche era achiziţia (faţa de perioada de maxim 90 de zile instalată în 2005 şi de maxim 35 de zile ce a intrat în vigoare începând cu 2009), introducerea hainelor în diferite tipuri de mărimi – tall, regular sau petite – şi, tot la M&S, deschiderea raionului de mâncare şi băutură, care a devenit extrem de îndrăgit  în cadrul acestui lanţ de magazine.

După război, un brand cu o abordare neaşteptată, Laura Ashley, a dat cu adevărat lovitura, aducând pe piaţă comori de demult, într-o nouă înfăţişare. Înfiinţat de secretara cu acelaşi nume, a cărei viziune artistică s-a concretizat pentru început într-o serie de eşarfe victoriene, Laura Ashley a îmbrăcat o generaţie întreaga de femei de toate vârstele cu rochii desprinse din dulapul bunicii, ce au readus în actualitate o notă atât de mult aşteptată de romantism, după vremurile tulburi ce au încercat atât de mult societatea britanică şi cea din restul Europei. Succesul de care s-au bucurat gingaşele creaţii Laura Ashley a pus pe umerii acestui brand un titlu neoficial de „cea mai bună reprezentare a filonului britanic” şi a deschis noi orizonturi pentru companie, ce şi-a extins business-ul în domeniul textilelor de casă, al accesoriilor şi al încălţămintei, dar şi în cel al parfumurilor.

 
Suflu modern

 

Epoca modernă şi zbuciumată a anilor 60’-70’ a adus un suflu nou în domeniul îmbrăcămintei mass-market din Marea Britanie, fiind perioada în care au apărut pe piaţă branduri ca Topshop, 1964, George, 1965, Miss Selfridge, 1966, Primark, 1969, Reiss, 1971, Jigsaw 1972, Monsoon, 1973, Warehouse, 1976, sau Whistles, 1978. Acestea au intrat puternic în pâine şi au ocupat rapid poziţii fruntaşe, aşa cum o fac şi în ziua de azi. Nici următoarele două decenii nu au stat deloc mai slab, ci le-au făcut britanicilor cunoştinţă cu Hobbs, 1981, Karen Millen, 1981, Matalan, 1985, LK Bennett, 1990, Oasis, 1991, Boden 1991, All Saints, 1994, ori ASOS, 2000. Alăturările star-brand, aşa cum ingenios a procedat M&S, cu reclame provocatoare ce-l aveau pe supermodelul Twiggy ca protagonist în anul 1967, sau Debenhams, cu al său concept Designers at Debenhams introdus în 1993, prin intermediul căruia faimoşi designeri locali au creat special pentru acest lanţ de magazine linii de articole accesibile, de mare succes, au menţinut în prezent brandurile cu vechime, făcându-le apetisante şi pentru generaţia nouă de cumpărători.

 
Secolul 21 va fi virtual sau nu va fi deloc

Intrarea într-un nou secol a reprezentat pentru majoritatea retailerilor de mai sus nu numai întoarcerea unei noi file în analele personale, ci şi confruntarea cu provocarea supremă concretizată sub numele de comerţ online. Extraordinara invenţie numită internet, care a facilitat timid transferul de informaţii în anii 60’, a ajuns în prima decadă a anilor 2000 mană cerească pentru comercianţi, care au reuşit să ajungă în cel mai uşor mod posibil la clienţi aflaţi nu doar în oraşul vecin, ce nu ar fi fost chiar primul pe lista următoarelor inaugurări de magazine, ci şi în ţări cu adevărat îndepărtate, dar în care existau, firesc, consumatori avizi de modă. Deschiderea magazinelor online a fost, aşadar, un pas cât se poate de normal în strategia de business a celor care ştiau că vor să îşi consolideze o anumită poziţie pe piaţă sau a newcomerilor axaţi exclusiv pe vânzările virtuale. Aşa sunt gigantul ASOS, lansat în prag de nou secol, respectiv în anul 2000, şi al cărui acronim vine de la As Seen on Screen, dar şi low-cost-ul, dar popularul Boohoo, ce a fost trimis în online în 2006. Dacă ASOS reuneşte sub cuploa sa atât produse proprii, cât şi multi-brand, Boohoo vinde numai articole personale şi se poate lăuda şi cu propriul post de televiziune, Boohoo Tv, în care se pot admira in motion toate combinaţiile existente pe site. Totodată, aplicaţiile mobile, funcţia de virtual makeover, care te ajută rapid să vezi cum ţi-ar veni produsul respectiv fără să-l probezi, şi showrooming-ul, ce îţi arată instant cu ajutorul telefonului mobil dacă produsul aflat în faţa ta este mai ieftin sau nu în altă parte sunt unelte reale de atragere a unei palete cât mai largi de cumpăratori.

 
Şi la noi, pe când?

Câteva dintre aceste nume răsunătoare din insulă îşi comercializează produsele direct şi în România, prin magazine deschise în marile centre comerciale din întreaga ţară. Chiar dacă Debenhams, Oasis şi Peacocks au ieşit discret de pe piaţa noastră, declarându-şi falimentul nesperat, stindardul este încă sus ţinut de New Look, în timp ce Marks and Spencer şi Next se clatină şi ele binişor, viitorul pe plaiuri mioritice nefiind foarte roz pentru cele două branduri. Cu toate astea, România este încă interesantă pentru River Island, Dorothy Perkins, Primark, Asos, Topshop, Monsoon, Reiss , ba chiar şi pentru Debenhams sau Marks and Spencer, a căror producţie parţială este realizată în România, majoritatea în sistem lohn. Cine n-a auzit, până la urma, de faimoasa rochie Reiss făcută în România şi purtată de Ducesa de Cambridge, fosta Kate Middleton, la o întâlnire cu Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, Michelle Obama?

În rest, în aşteptarea inaugurării e-shopurilor giganţilor Inditex şi Hennes & Mauritz românii cumpăra serios online de la britanici, mai toate magazinele enumerate mai sus oferind livrare în România contra unor sume situate între 5 şi 8 lire per colet. ASOS livrează chiar gratuit în întreaga lume, această politică unică situându-i pe primele locuri în topul mondial al vânzărilor online de haine şi accesorii. Nu e de mirare că pe reţeaua de socializare Facebook acest colos a strâns peste 2.300.000 de aprecieri, iar ţelul său suprem este să devină number one în vânzări la nivel global. Va deveni, cu siguranţă, doar e unul dintre cele mai bune produse de export britanice. Iar, dacă mă întrebaţi pe mine, vă pot răspunde simplu de ce le merge întreprinzătorilor din insulă atât de bine în acest sector. Pentru că, pe lângă anticiparea nevoilor pieţei şi a oferirii unei game de preţuri competitive în raport cu brandurile străine, ştiu cu toţii că zicala celor de la Marks & Spencer e sfântă în ceea ce priveşte unghiul de abordare: „The customer is always and completely right!”

Sursa foto: guardian.co.uk, telegraph.co.uk, blog.lauraashley.com, styles-world.com.

Iris Şerban vs. Stephane Rolland Couture

Imi place Iris Şerban. Chiar foarte mult. La fel cum imi place şi Alexandra Ungureanu. Dar rochia asta a lui Iris îmbrăcată de Alexandra la premiile Elle Style Awards din decembrie 2012 prea seamană cu celebra rochie Stephane Rolland Couture purtata la Cannes in 2011 de cântăreaţa Cheryl Cole. Voi ce ziceţi?

Sursa: unica.ro, lamodellamafia.com, elle.com.

Dominaţia eternă a supermodelelor

Un chip cunoscut mă fixa în urmă cu ceva vreme dintr-o reclamă ce apărea sub forma unui pop-up insistent pe unul dintre site-urile mele preferate de modă. Era o faţă luminoasă, cu ochi calzi şi surâs discret, un chip feminin, în pofida unei aparente durităţi dată de tunsoarea băieţească şi pomeţii uşor proeminenţi. La o privire mai amănunţită, am recunoscut-o în fotografie pe Stella Tennant, modelul faimos în anii 90’ şi fosta muză a lui Karl Lagerfeld, care a considerat-o de-a dreptul perfectă pentru a reprezenta brandul Chanel şi pentru a deveni imaginea celebrului parfum Chanel No. 5. Intrată în lumea modei la insistenţele fotografului Steve Meisel, ce a remarcat-o la o şedinţă foto cu non-modele şi care a fost bulversat de trăsăturile şi prestanţa studentei la arte de atunci, modelul britanic cu aspect androgin a urcat rapid treptele succesului ajungând în timp record să defileze pe podiumurile Săptămânilor Modei şi să fie personajul principal în campanii ale unor case de renume, precum Burberry, Calvin Klein, Yohji Yamamoto, Alberta Ferretti sau Yves Saint Laurent. Stella are astăzi 42 de ani şi patru copii şi nu pare să se retragă din această lume tumultoasă şi fascinantă a modei, la fel cum nici designerii nu par să o lase în pace, solicitând-o şi în prezent. Căci da, deşi suntem în martie 2013 şi au trecut 20 de ani de la debutul sau în lumea modei, Stella este cea care ne acaparează privirile din nou, ca un magnet, cu noile reclame Chanel pentru primăvară-vară 2013, în care arată la fel de proaspăt ca în urmă cu două decenii şi la fel de proaspăt ca cele două colege de platou, mult mai tinerele Ondria Hardin şi Yumi Lambert, ambele în vârsta de 17 ani.

39, vârsta momentului

Dar, dacă credeţi că Stella este excepţia care sfidează regula ce spune că în zona modellingului după împlinirea vârstei 30 de ani, la fel ca în sport, unde accentul se pune pe trup şi pe abilităţile sale fizice, ar trebui să îţi găseşti o altă ocupaţie, vă înşelaţi. Un puternic grup de femei frumoase şi zvelte, cu sau fără vergeturile ce vin după una, două sau mai multe sarcini, rămâne încă pe poziţiile înalte în branşă, uimind prin acelasi profesionalism şi forţă cu care au impresionat la inceputul carierei. Amber Valletta, 39 de ani, imaginea Emilio Pucci pentru primăvară-vară 2013 şi cea Prada din acelaşi sezon şi prezentă în ultimii doi ani în editoriale de modă şi campanii pentru Loewe, Marella, Jimmy Choo, Iceberg sau David Yurman, ori eterna Kate Moss, the Queen of Catwalk, sunt doar două dintre cele mai solicitate modele ale momentului. Kate este chiar de neoprit şi pare că deţine cheia tinereţii fără bătrâneţe, căci arată impecabil la cei 39 de ani ai săi, etalandu-şi cu naturaleţea ce a consacrat-o toate atuurile în campaniile de primăvară-vară 2013 ale brandurilor Stuart Weitzman, Givenchy, Versace, Vivienne Westwood Gold Label, Liu-Jo, Rag & Bone, ufff, să mai continui? Şi nu, nu doar în fotografii arată bine Kate (veţi zice că e poate photoshopată), ci şi pe podium, la ultima prezentare Louis Vuitton toamnă-iarnă 2013/2014 încheind defilarea cu senzualitate şi mister, arătând ireproşabil, aşa cum o ştiam.

Oldies, but goldies

Valletta şi Moss nu sunt singurele veterane din domeniu. Le însoţesc în călătoria peste decenii alte femei superbe, din gaşca cea mare a supermodelelor, ce au făcut istorie la vremea lor şi încă mai fac. Carolyn Murphy, care împlineşte anul acesta 40 de ani, e o floare printre flori în campania primăvară-vară 2013 Paul & Joe, Eva Herzigova, 40 de ani, însărcinată cu cel de-al treilea copil, seamănă cu o nimfă în campania Brian Atwood, şi cu o divă a anilor 60’ în cea Prada, ambele din primăvara acestui an, Christy Turlington, 44 de ani, una dintre preferatele mele, e la fel de sculpturală şi de enigmatică în campania pentru parfumul Donna Karan The Woman, cât şi în cea de toamnă-iarnă 2012/2013 Esprit, în timp ce modelul canadian Shalom Harlow te hipnotizează, de-a dreptul, în reclama L’Odyssée, concepută pentru aniversarea a 165 de ani de existenţă a brandului de bijuterii Cartier. Legendara Helena Christensen, 44 de ani, care a rămas în mintea bărbaţilor de pe glob după ce a apărut în videoclipul piesei Wicked Game a lui Chris Isaak, dar şi în calitate de înger la Victoria’s Secret, este în 2013 imaginea brandului danez de bijuterii Ole Lynggaard, după ce în 2012 a strivit concurenţa în doar câteva secunde, apărând în campaniile Reebok şi Triumph, cum altfel, decât ironizandu-şi vârsta din buletin. La fel a făcut recent şi Naomi Campbell, 42 de ani, care peste 3 ani împlineşte 30 de ani de carieră şi care pare neschimbată. A fost imaginea Pinko în sezonul de toamnă iarnă ce tocmai s-a încheiat, a pozat alături de o altă veterană, Kristen McMenamy, 46 de ani, şi de puţin mai tânără Karen Elson, 34 de ani, în campania de primăvară-vară 2012 Roberto Cavalli şi a defilat în showul de primăvară-vară 2013 al lui Zac Posen. Iar despre Stephanie Seymour, 44 de ani, imaginea Jason Wu pentru sezonul prezent, sau Yasmin le Bon, 48 de ani, care este imaginea brandului britanic de îmbrăcăminte şi accesorii Monsoon, ce am mai putea spune? Decât că sunt ca un vin bun făcut din struguri parfumaţi şi rari, care devine mai valoros o dată cu trecerea timpului.

Frumuseţe veşnică

Nu pot să nu menţionez o altă doamnă frumoasă şi de o eleganţa rară: octogenara Carmen Dell’Orefice, care a ajuns la 16 ani pe coperta revistei Vogue, fiind unul dintre cele mai tinere modele din analele faimoasei publicaţii de peste Ocean. Astăzi, la venerabila vârstă de 81 de ani, aceasta pare realmente desprinsă dintr-un tablou al americanului John Singer Sargent şi nu dă niciun semn că ar vrea să se pensioneze. Şi de ce ar vrea, când, după o fascinantă carieră în modelling care se întinde pe durata a câtorva decenii, este în continuare la fel de preţuită de designeri? Chiar la începutul acestui an a închis magistral prezentarea Stephane Rolland haute couture primăvară-vară 2013, că o adevărată Crăiasă a Zăpezii, după ce a mai putut fi văzută şi în toamna anului trecut la New York în prezentările pentru Marimekko şi Norisol Ferrari.

Pe toate aceste ladies le vom vedea cu siguranţă şi în anii ce vor urma. Rămân în continuare răsfăţatele designerilor şi ale celor mai importante reviste de modă de pe glob. Nu doar aspectul le aduce puncte în ochii editorialiştilor, ci şi bagajul de susţinători şi de cumpărători pe care îl au înmagazinat în propriul lor brand. Publicul lor principal s-a maturizat o dată cu ele şi îşi doreşte o reprezentare cât mai reală a mărcilor preferate. Şi cum? Prin femei în care să se regăsească aşa cum au făcut-o în urmă cu 30-25-20 de ani, prin soţii şi mame care îmbătrânesc elegant şi frumos şi care au o existenţă vivace şi plină, prin variante sofisticate şi emancipate ale propriului ego. Şi prin dulcele sentiment că, prin loialitatea faţă de brand, sunt şi ele mici părtaşe la procesul creaţiei de frumos.

Sursa foto: champagneshowers.net, style.com, izismile.com, forums.thefashionspot.com, fashiongonerogue.com.

Fenomenul libanez care a pus stapânire pe femeile din lumea întreagă

„There must be something in the water” pare să fie singura explicaţie plauzibilă pentru fenomenul libanez – o serie nesfârşită de designeri care au răsturnat la nivel mondial canoanele frumuseţii contemporane, cea lipsită de artificii şi cu tentă minimalistă, reinterpretând opulenţa orientală şi făcând din creaţiile lor ready-to-wear şi haute couture obiect al dorinţei pentru femeile din întreaga lume. Şcoliţi la Paris şi beneficiind de şansa de a se fi născut într-o ţară dominată de influente culturale greceşti, romane, orientale şi franceze şi a cărei capitală, Beirut, a fost denumită „Parisul Orientului Mijlociu”, aceşti designeri ce provin dintr-o zonă încărcată de mister şi poveşti, grupaţi într-un adevărat contingent, cuceresc sezon după sezon noi şi noi pieţe continentale.

Cel mai răsunător nume din fascinantul grup de designeri este cel al lui Elie Saab. Născut într-o familie simplă, fără posibilităţi financiare reale care să-i deschidă unui tânăr aspirant la modă drumul larg spre o viitoare carieră de succes, Saab a ştiut încă de mic că menirea să este aceea de a face femeile să fie şi să se simtă frumoase îmbrăcând creaţiile sale. Cu acest ideal în minte, Saab a uitat de şcoală în adolescenţă şi, autodidact şi extrem de tenace, a început să îşi ia în serios rolul de designer, astfel încât până la vârsta majoratului avea deja o clientelă bine definită, care-l provoca şi motivă financiar. Încă nu se ştie cum a reuşit, totuşi, să ajungă pentru o scurtă perioadă să studieze designul la Paris, pe când avea 17 ani, dar ce se ştie este că talentul său incomensurabil i-a deschis multe porţi locale, până când în anul 1982, la doar 18 ani, şi-a inaugurat propriul magazin în Beirut, la care lucrau 15 angajaţi. Prima prezentare de modă oficială a avut loc la începutul anilor 90’ în Casino du Liban din Beirut, sub denumirea Elie Saab House Design and Art in Beirut, designerul libanez reuşind din prima să impresioneze publicul şi ochiul avizat al specialiştilor. Imediat şi-a făcut numele cunoscut în ţări precum Franţa sau Elveţia, iar ce a urmat a fost un tăvălug de reuşite şi aprecieri, până în 1997, când Saab a devenit primul couturier de origine non-italiană membru în Camera Nazionale della Moda, iar popularitatea sa a explodat. Ceea ce l-a propulsat definitiv pe culmile gloriei a fost momentul istoric în care Halle Berry a îmbrăcat o senzaţională creaţie de-a sa la ceremonia premiilor Oscar din 2002, rochie porte-bonheur pentru actriţa americană, care a plecat acasă cu Oscarul pentru Cea mai bună actriţă într-un rol principal. Fabuloasa rochie grena din tafta de mătase cu bust din tul peste care s-au aplicat manual flori brodate într-o nuanţă de verde a devenit pe loc un hit mondial, ajungând să fie punct de inspiraţie pentru zeci de designeri din lumea largă.

Astăzi, Saab stăpâneşte un imperiu financiar în valoare de 500 de milioane de dolari şi şi-a întins tentaculele nu numai în domeniul hainelor şi al accesoriilor, ci şi în cel al parfumurilor de lux, al bijuteriilor, designul de interior al maşinilor de clasă superioară şi, nici mai mult nici mai puţin, designul de yacht. Creaţiile sale se afla pe wish-listul real sau virtual al oricărei muritoare, deşi nu oricine îşi permite să îşi cumpere o rochie Elie Saab. Da, este adevărat că poţi găsi cu câteva sute de dolari piese basic, de genul unei fuste creion, extrem de simple, dar majoritatea articolelor lui Saab costă mii de dolari şi ajung până la sume uluitoare pentru creaţiile haute-couture. Una dintre aceste sume uluitoare este cea estimată pentru rochia purtată de Mila Kunis la premiile Oscar din 2011 şi anume 28.000 de dolari. Mila Kunis, de altfel, este doar unul dintre numele sonore de pe lista celebrităţilor din lumea showbizului care iubesc brandul libanez, acestea fiind flancate de capete regale care adora pur şi simplu rochiile lui Elie Saab. Ca dovadă, la ultimul eveniment major cu sânge albastru, nunta regală din Luxemburg desfăşurata în toamna lui 2012, au fost etalate 10 rochii fantastice ale geniului libanez, care a şi participat la acest festin al modei din micul principat. Evident, cea mai importantă rochie a evenimentului, cea de mireasă, nu putea să nu fie Elie Saab, iar rezultatul a fost fabulos.

Aflat în permanentă în coasta lui Elie Saab este designerul Zuhair Murad. Acuzat că se inspiră un pic prea mult din creaţiile altor designeri celebri (a se vedea rochia purtată de Miley Cyrus la premiile Oscar din 2009, care pare să fie o copie perfectă a celebrei rochii Junon a lui Christian Dior), Zuhair mizează pe acelaşi efect opulent în ţinutele sale, mergând un pic mai departe cu îndrăzneala decât Saab şi intrând în teritoriul femeii fatale care poate fi foarte uşor vulgară şi frivolă. Murad a început direct cu ţinutele haute-couture, care au putut fi apreciate îndelung la finele anilor 90’ şi începutul anilor 2000 la Milano şi Paris, intrând, mai apoi, şi în teritoriul hainelor ready-to-wear. Clientela sa este formată în principal din tinere care îşi cunosc prea bine atuurile fizice şi care vor să iasă cu orice preţ în evidenţă, dar şi din doamne un pic mai coapte, ce nu doresc să fie cu nimic mai prejos decât generaţiile mai puţin mature.

Aspiranţi la aceeaşi notorietate ca cei de mai sus sunt şi designerii Georges Chakra şi Georges Hobeika, care se joacă magistral, la rândul lor, cu materialele preţioase şi cu sufletele noastre, creând rochii de o frumuseţe ce-ţi taie respiraţia. Hobeika, fiu de croitoreasă, a observat îndeaproape încă de mic acest domeniu fascinant al potrivirii bucăţilor de material textil astfel încât rezultatul final să fie unul care să bucure femeia ce urma să poarte articolul respectiv, iar experienţa dobândită l-a făcut să-şi îndrepte paşii, firesc, spre design. După studile în arhitectură, care i-au ascuţit calităţile de proiectant, Hobeika a lucrat în atelierul Chanel din Paris, noţiunile căpătate practic şi teoretic facându-l să-şi deschidă propriul brand. Chakra, în schimb, se poate lăuda cu câţiva ani de studiu de design interior şi cu o diploma în domeniul modei, obţinută după absolvirea Academiei de Modă Canadiene. Businessul propriu a fost inaugurat în 1985, urmând să devină un mega grup în 1994, grup ce are ca extensii, pe lângă activitatea de baza de producere a articolelor haute couture, ramura accesoriilor şi cea a încălţămintei. Atât Hobeika, cât şi Chakra, sunt extrem de iubiţi de vedetele de la Hollywood, ai căror stilişti se înghesuie să rezerve ţinute dintre cele mai spectaculoase pentru clientele lor. Carrie Underwood, Taylor Swift, Kristen Stewart, Jennifer Lopez, Mena Şuvari, Gwen Stefani, Olga Kurylenko, Miranda Lambert, Anna Kendrick şi Minnie Driver sunt doar o mică parte dintre starurile vrăjite de cei doi designeri şi care pot fi văzute adesea în ţinute uluitoare create de aceşti talentaţi creatori de frumos.

De un incredibil succes se bucura şi designerii Reem Acra (care este şi singura femeie din pluton, cu studii la Paris şi New York), Basil Soda (ce şi-a deschis primul atelier în 2000, după o experienţa de 20 de ani în lumea articolelor haute-couture şi după ce a lucrat o perioadă împreună cu Saab), Abed Mahfouz (provenit tot dintr-o familie de croitori) sau libanezii sub acoperire, din pricina numelor, nu din alt motiv, Jean Fares şi Tony Ward. Grupul de talente din Liban e întărit de nume precum Rabih Kayrouz, Nicolas Jebran, Elio Aziz, Dany Atrache (fost ucenic în atelierele Dior), Robert Abi Nader (şcolit tot la Paris, cum altfel), Shady ZeinEldine, Joe Challita (născut în Australia, din părinţi libanezi, ucenic în atelierul lui Elie Saab şi întors la Beirut unde şi-a deschis primul atelier) ori Ella Zahlan.
     „There is definitely something în the water” e cu siguranţă o concluzie îndreptăţită. Nici nu are cum să fie altfel, dacă ne gândim că o ţară cu aproape 4 milioane şi jumătate de locuitori a scos şi scoate talente pe bandă în domeniul designului vestimentar. Magicieni ai broderiilor, ai pietrelor semi-preţioase cusute manual cu delicateţe pe ţesăturile de o calitate excepţională şi vrăjitori cu patalama care transforma orice reprezentantă a sexului frumos în zână, aceşti iscusiţi meşteri ridică elogiu femeii cu fiecare rochie pe care o desăvârşesc. Iar dacă secretul stă în lichidul miraculos ce curge prin ţara lor fermecată, atunci o gura de apă din Liban este poate tot ce le trebuie şi altor bărbaţi de pe glob, ca să le observe mai bine pe femeile de lângă ei.

Sursa foto: celebritieswonder.net; newmyroyals.com; forums.thefashionspot.com.

Dantela Guipure, iubire eterna

Urmaresc de cateva saptamani prezentarile de moda pentru sezonul de primvara-vara 2013 din cadrul saptamanilor de la New York, Londra, Milano si Paris si am ajuns la concluzia ca dantela Guipure ramane si anul viitor in preferintele designerilor. Si de ce n-ar ramane cand este absolut spectaculoasa si pare facuta de mana (deci foarte greu de realizat)?

Sursa: fashionspot.com

Anamaria Vartolomei, un alt nume romanesc la Cannes

Tanara actrita Anamaria Vartolomei a defilat foarte increzatoare pe covorul rosu de la Cannes, intr-o creatie Chanel, langa actrita franceza Isabelle Hupert, alaturi de care joaca in pelicula „My Little Princess” a regizoarei de origine romana Eva Ionesco. Siguranta de sine si look-ul tinerei de 12 ani cu nume romanesc, aleasa dintr-un contingent de 500 de candidate, sunt remarcabile si n-ai zice ca pustoaica, care ar putea fi cu usurinta o eleva obisnuita din clasa a sasea, este la primul sau film.

Chestiunea este cu atat mai inedita cu cat Anamaria o portretizeaza chiar pe regizoarea peliculei, a carei poveste inca socheaza in ziua de azi si a socat si mai mult in anii 70′, cand a avut loc. „My Little Princess” reda viata Irinei Ionesco, fotograf de arta in Paris, care a inceput sa-si pozeze nud fiica de numai 4 (patru!) ani, starnind controverse cu fotografiile sale semipornografice. De altfel, nebunia aceasta materna a facut ca mica Eva sa ajunga primul model in varsta de numai 11 ani ce a putut fi zarit intr-un pictorial nud in paginile renumitei reviste pentru barbati Playboy. Experientele traumatizante prin care a trecut au lasat urme adanci in sufletul Evei, care a considerat ca prin pelicula sa poate demonstra lumii intregi ca parintii sunt capabili de a le fura copilaria propriilor odrasle, chiar daca gestul lor e adapostit temeinic sub platosa „bunelor intentii”.

Sursa: eyeprime.net.

Rochii de zapada in sezonul estival

E cam vara, vara afara, dar asta nu ne impiedica sa imbracam rochii albe ca omatul, in defavoarea celor viu colorate sau cu imprimeuri florale. Iar daca albul este completat de o dantelarie fina, aidoma florilor de gheata de pe geamurile lui decembrie, imaginea hibernala e perfecta pentru zilele toride de vara si ne da senzatia unei binevenite racoriri asa cum pica glazura tip icing pe un tort savuros. Si ce e mai interesant e ca nu trebuie sa ne mai fie frica de prejudecata cum ca „albul ingrasa”, pentru ca diferitele croieli ale rochiilor reusesc sa avantajeze chiar si un corp mai voluptos, chiar daca materialul e alb ca spuma laptelui.

Sursa: celebritieswonder.net, eyprime.net.

Fashion-show in derulare la Cannes

Pe Crosiette lumea se simte in continuare bine si rochiile frumoase (sau hidoase, dupa caz) se intrec in a ne demonstra ca in moda „sky is the limit” si varietatea modelelor care ies din mainile designerilor poate fi nemasurata. N-as vrea sa fiu in pielea stilistilor in aceasta perioada, vazand ca unii dintre ei, cum ar fi cel al actritei Fan Bingbing, au venit cu un camion plin de haine, pantofi si genti, daca ne gandim la cat de des si bine s-a schimbat chinezoaica. Mai jos sunt doar o parte dintre celebritatile care m-au impresionat pana in momentul de fata la editia din acest an a Festivalului de Film de la Cannes si cred ca numarul lor se va dubla, luand in considerare faptul ca pe 19 mai are loc mult-asteptata Gala caritabila amfAR, fundatie care lupta impotriva SIDA.

Sursa: eyprime.net, celebutopia.com, forums.thefashionspot.com.