Miresele de pomină din showbiz-ul românesc

Andreea Banica

În ultimii ani, vedetele din România care au ales să-şi pună pirostriile au devenit din ce în ce mai atente cu imaginea lor din acea zi de o importanţă covârşitoare pentru ele. Apelează la stilişti, designeri şi organizatori de nunţi, sperând să obţină nota maximă din partea criticilor şi publicului, dar să se şi bucure pe deplin de ziua lor. Unele eforturi sunt răsplatite, altele nu. Aşa cum şi unele dintre alegerile lor sunt memorabile, iar altele sunt uitate cât ai zice peşte.

Detaliul care face diferenţa

 

În luna aprilie a anului 2000, cea mai faimoasa prezentatoare de ştiri din România, Andreea Esca, se căsătorea cu chipeşul om de afaceri francez Alexandre Eram. Însărcinată în luna a patra în acel moment, Andreea a purtat o rochie clasică pentru prima parte a anilor 2000, formată din corset şi fusta amplă de tafta, rochie care reuşea să-i mascheze burtica incipientă şi să-i accentueze bustul. La rochie a asortat un voal lung din dantelă, ce ulterior, la şedinţa foto post ceremonie, a fost pus ca o capa pe umeri şi braţe. Opt ani mai târziu, cântăreaţa Cristina Spătar, supranumită Regina R&B, a îmbrăcat în cea mai importantă zi a vieţii sale de până atunci o rochie aproape identică, alcătuită din acelaşi tip de corset şi fustă ca cel al ştiristei din Pache Protopopescu. Rochia artistei a purtat semnătură designerului italian Carlo Pignatelli, renumit în Peninsulă pentru ţinutele sale de ceremonie, şi a costat câteva mii de euro. Dacă la Andreea voalul a fost cel care a scos o rochie simplă din anonimat, la Cristina detaliul principal menit să evidenţieze ţinuta a fost un medalion impunător în valoare de un milion de euro, sub forma unei inimi realizate din 1400 de diamante.

O pată de culoare nu strică

Mihaela Radulescu i-a făcut pe mulţi să ridice sprâncenele şi să strâmbe din nas în 1997, când a îmbrăcat la căsătoria sa cu Ştefan Bănică Jr. o rochie de mireasă vernil, asortată cu o pălărie cu boruri ample şi un buchet de trandafiri galbeni. Aflată la a doua tentativă de a clădi o căsnicie, după un prim mariaj eşuat la numai un an jumătate de la semnarea actelor la starea civilă, Mihaela pare să fi ales tocmai din acest motiv o culoare diferită de albul ce se regăseşte în rochiile clasice de mireasă. O altă mireasă celebră locală, însă, cântăreaţa Luminiţa Anghel, a şocat la propriu prin alegerea vestimentară din ziua nunţii sale cu fostul fotbalist Marcel Puşcaş. Deşi rochia făcută de designerul Laura Olteanu avea o croială destul de anticipată pentru anul 1998, având un top cambrat cu mânecă lungă şi o fustă extrem de voluminoasă, culoarea rochiei a fost cea care a uimit cel mai mult audienţa: albastru electric.

Au mai încercat marea cu degetul optând pentru o pată de culoare Valentina Pelinel, care a ales pentru nunta sa cu politicianul Cristian Boureanu o albă rochie de mireasă Vera Wang, ce avea în zona decolteului voal plisat negru, iar în talie o centura satinată tot de culoare neagră, actriţa Ioana Ginghină, cu talia rochiei Maria Lucia Hohan accentuată printr-o curea gri petrol, sau Romaniţa Iovan, care în 2003, la nunta cu pilotul Adrian Iovan, a îmbrăcat o spectaculoasă rochie aurie, cu un voal din acelaşi material, poziţionat înalt, aidoma unei mantilla. Tot pe mâna auriului a mers şi prima soţie a lui Cabral, realizatoarea tv Luana Ibacka, care a ales pentru ziua nuntii o rochie de un auriu pal, semnată de Catinca Roman, dar şi gimnasta Simona Aminar, care şi-a dorit ca la nunta sa cu Cosmin Tabără să poleiască puţin ţinuta de ceremonie cu aurul câştigat la competiţii.

Bocceluţa, bat-o vina

Din vestimentaţia mireselor noastre celebre nu putea lipsi bocceluţa. Cunoscută drept Dorothy Bag sau Dolly Bag, acest săculeţ demodat a fost la origini gentuţa domnişoarelor de onoare din nunţile occidentale, în care se ţineau petalele ce se aruncau gingaş înaintea mirilor, în drumul lor spre altar. Preluată de românce cu succes la mijlocul anilor 90’, bocceluţa este, din nefericire, nelipsită de la nunţile actuale. Bocceluţe  au avut Andreea Esca, Ioana Tăriceanu, în anul 2004, la nunta cu fostul premier Călin Popescu-Tariceanu, Andra, la nunta opulentă desfăşurată în anul 2008 în Târgu Jiu, oraşul natal al mirelui, Cătălin Măruţă, şi ca accesoriu la rochia de mireasă Ersa, moderatoarea tv Gabriela Vrânceanu Firea, care, în 2011, când s-a căsătorit cu primarul oraşului Voluntari, Florentin Pandele, şi-a asortat săculeţul la rochia Pronovias din dantelă, şi chiar şi cântăreaţa Delia Matache, la nunta sa de anul trecut, când a îmbracat o rochie Vera Sposa.

Less is more

Anii petrecuţi la Miami n-au familiarizat-o prea mult pe Alina Borcea, soţia fostului preşedinte executiv al Clubului Dinamo, cu zicalele utile ale limbii engleze. Considerată nunta anului în 2011, căsătoria dintre ea şi Cristi Borcea a fost aşteptată de popor mai ceva ca nunta regală din Marea Britanie, derulată şase luni mai devreme la Londra. Mireasa noastră a îmbrăcat o rochie semnată de unul dintre cei mai solicitaţi designeri libanezi ai momentului şi preferat al vedetelor din lumea întreagă, Zuhair Murad, care a dat greş, din păcate pentru reputaţia sa, cu rochia de mireasă pe care i-a făcut-o Alinei. Cu un corset transparent, o fusta din zeci de metri de tulle răsucit, o coafură de inspiraţie retro, peste care a aplicat un amplu accesoriu floral metalic, şi un voal de peste doi metri, ţinuta în valoare de 20.000 de euro a doamnei Borcea rămâne, din nefericire, pe unul dintre primele locuri în clasamentul „aşa nu” al rochiilor de mireasă mondene autohtone.

De domeniul SF tine soţia lui Dinu Maxer, Deea, care nu s-a putut decide în 2008 în privinţa unui singur stil în ceea ce priveşte rochia de mireasă şi şi-a ales două ţinute de necomentat, care au fost îndelung apreciate, în schimb, de proaspătul soţ. Prima rochie a costat 5000 de euro şi a fost  confecţionată de Gilda Ivanovici. Eşecuri au fost în tandem Nicoleta Luciu, în Sabres Fashion House, şi actriţa Mădălina Drăghici, în Muşat Studio, care s-au gândit să se îmbrace cu nişte rochii prost croite şi cu decolteu complet inestetic. Tot la „aşa nu” se înscrie şi Andreea Bănică, cu a sa rochie scurtă Cătălin Botezatu, plină de pietre şi cristale, la care a asortat inexplicabil un voal ce făcea corp comun cu un paietat joben miniatural (jos mini-jobenurile!) şi un buchet cu margarete şi floarea soarelui. Din fercire, stilul vestimentar al Andreei a evoluat de atunci, aşa că la nunta de argint este posibil să o vedem pe lista „aşa da”.

Cu televizorul vom prosti poporul

Când vedetele iau o pauză de la măritat, o altă categorie de persoane pseudo-celebre apare în prim plan. Coincidenţă sau nu, dar cele mai importante jurnalele de ştiri ale zilei încep de ceva vreme nu cu vreo ştire de maximă importanţă, ci cu etalarea nejustificată a unor ceremonii ostentative şi deplasate de căsătorie, în care, în majoritatea cazurilor, mireasa este minoră, iar alaiul nuntaşilor opreşte circulaţia în oraş, cu sprijinul poliţiei locale, bineînţeles. Ne sunt prezentate în amănunt ţinutele şi coafurile mesenilor, meniul care se va servi în ziua evenimentului, din care nu lipseşte salamul feliat şi brânza cu mucegai, sumele exorbitante cheltuite şi, evident, rochia de mireasă. Această mirobolantă creaţie provine în majoritatea cazurilor din două surse clare, Cătălin Botezatu sau vreun magazin din străinătate, şi excelează la capitolul glitz, fiind împodobită cu mii de cristale Swarovski şi alte poleieli.

În caz că aceste materiale jurnalistice de înaltă clasă nu sunt convingătoare, atunci o prezentare mai serioasă de la un târg de nunţi poate vă va convinge în ceea ce priveşte direcţia stilistică pe care trebuie să o urmaţi la propria nuntă. În acest reportaj de la un eveniment dedicat nunţilor din Cluj, cuvintele „strasuri”, „cristale” şi „strălucire” se repetă cu o frecvenţă uimitoare în cele 01:45 de minute. Asta doar ca să nu mai existe vreun dubiu că mesajele televizate ar fi subliminale; ele sunt cât se poate de directe.

Întoarcerea la rădăcini

Ceva total diferit de ceea ce înseamnă pentru noi rochia de mireasă a ales să poarte ştirista Elena Lasconi. Aceasta s-a lăsat pe mâna Veronicăi Zaharia, designerul din spatele brandului Parlor, şi a adus prin ţinuta sa un omagiu portului naţional românesc, îmbrăcând o rochie de inspiraţie populară. La minunata creaţie, care i s-a potrivit ca o mănuşă jurnalistei în vârstă pe atunci de 40 de ani, Elena a asortat o coroniţă de flori şi un buchet rustic, care au completat perfect apariţia jurnalistei. Un salt şi mai mare înapoi în timp a facut Mirela Buzilă, soţia solistului formaţiei Hara, care, la fel ca alesul sau, a purtat în ziua nunţii straie medievale, nunta având loc, unde altfel, la Sighisoara.

Sight for sore eyes

Câteva mirese de la noi au arătat că mai sunt speranţe şi pentru breasla vedetelor mioritice. Dana Rogoz, cu o superbă şi diafană rochie semnată de aceeaşi Veronica Zaharia, Adelina Chivu, care s-a căsătorit în 2008 într-o suavă creaţie din mătase Giorgio Armani, actriţa Aylin Cadîr, ce a îmbrăcat nu una, nici două, ci trei rochii de mireasă diferite, toate la fel de frumoase (una Halston Heritage, aşa cum a purtat Sarah Jessica Parker la Gala Met din 2010, şi alte două create de Liana Obancea), cântăreaţa Elena Gheorghe, cu o rochie simplă Pronovias, dar cu un interesant detaliu cu pene în zona bustului, şi Elena Băsescu, (ne)aşteptat de spectaculoasă în ziua cea mare, într-o rochie Anca Maxim, ne fac să privim cu încredere că exemplele de acest fel se vor înmulţi. Şi, dacă privim la nunţile tangibile din jurul nostru, ar fi bine să se înmulţească o dată. Poate aşa vor reuşi miresele din toate colturile ţării să renunţe la kitsch.

Sursa foto: eva.ro, wowbiz.ro, miresici.ro, enunta.ro, libertatea.ro, protv.ro, evz.ro, metalhead.ro, danarogoz.one.ro, pentrudive.com, agentiadepresamondena.ro, deeam.wordpress.com, unica.ro, ziarulring.ro.

Reclame

De la ruşi vine ploaia

… dar de la englezi vin hainele. Şi nu, nu mă refer la îmbrăcămintea specifică intemperiilor, de genul pelerinelor de ploaie sau al trenchurilor popularizate de case mari ca Burberry sau Aquascutum, ci la zecile de branduri made in Britain, care au împânzit la maxim Europa şi restul lumii. Topshop, River Island, Asos, Dorothy Perkins, Miss Selfridge, New Look, Marks & Spencer, Debenhams sau Primark sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute nume din zona retailului britanic, care transpun în colecţii aproape lunare trendurile lansate într-o manieră elevată de marile case de modă din lume şi care vând fabulos de bine pe tot mapamondul, datorită reţelei de magazine fizice şi, mai nou, a celor online extrem de bine puse la punct.

 
Pionieri în domeniu

 

Povestea retailului britanic de succes a început la mijlocul secolului 18, când vânzătorul de ciorapi de damă Henry Wood a intrat într-un parteneriat cu alţi doi negustori, Job Middleton şi John Wrightman, alături de care a pus pe roate primul magazin de articole de îmbrăcăminte masculine. După moartea lui Wood în 1768, magazinul a rămas în familie şi a fost dus mai departe de soţia, copiii şi nepoţii săi, sub titulatura Ann Wood & Sons. Ulterior, o dată cu intrarea ca partener a altui britanic, Robert Walker, şi după retragerea ultimului membru al familei Wood din afacere, magazinul şi-a schimbat denumirea în R Walker & Sons, ca mai apoi să capete denumirea definitivă de Wolsey, în semn de respect pentru cardinalul cu acelaşi nume, al cărui mormânt se afla în Catedrala Laicester, lângă care opera magazinul la momentul cu pricina. După o serie de probleme de gestiune şi de strategie inerente, cu care magazinul s-a confruntat pe parcursul secolului trecut, Wolsey, care posedă un certificat de calitate acordat de Regina Marii Britanii, face parte în prezent din grupul Matalan şi tine pasul cu modernitatea nu numai prin magazinele sale din Londra şi prin distribuitorii din ţară, cât şi prin magazinul sau online, în care se găseşte aceeaşi gamă de articole ca la început, respectiv cea destinată bărbaţilor.

Surprinzător, pe lista altor pionieri se numără Debenhams, născut în 1778 în Londra la iniţiativa domnilor Flint şi Clark, care i-au şi împrumutat numele lor magazinului, până când în ecuaţie a intrat în 1813 William Debenham, ce a schimbat numele magazinului în Clark and Debenham, dar şi Marks & Spencer, ce a prins contur în 1884 tot ca demers ambiţios al altor doi întreprinzători, Michael Marks şi Thomas Spencer. Veterani ai comerţului cu îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii sunt şi Next, lansat în 1864 de un croitor, care şi-a dat numnele magazinului, Joseph Hepworth & Son, şi care avea să fie cunoscut sub actuala denumire mai târziu cu peste 100 de ani, respectiv în 1982, după fuziunea cu Kendall & Sons Ltd, M & Co, lansat în 1834 în Glasgow, Scoţia, la fel ca un alt retailer faimos în Regat, House of Fraser, cu debut pe piaţă în 1849, sau Peacocks, deschis în anul 1884 în localitatea engleză Warrington şi relocat în anii 40’ în Cardiff, Ţară Galilor.

 
Idei inovatoare

Perioada anilor 1901-2000 cunoaşte o expansiune fantastică în domeniul comerţului cu articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, aducând pe piaţa britanică nume noi ca Dorothy Perkins, lansat în 1909, Wallis, ce a început să funcţioneze în 1923, Littlewoods, care a aparut pe piaţă în perioada interbelică, mai precis în anul 1932, iniţial doar sub formă de comerţ din catalog şi mai târziu ca magazin fizic, în urma succesului neaşteptat de mare al propriilor cataloage, sau River Island, ce îşi are rădăcinile în anul 1948, când a început să facă profit ca aprozar insolit în care, printre mere şi varză, se mai vindeau şi tricotaje.

Pe lângă influxul de magazine destinate populaţiei largi, inovatoare la vremea respectivă au fost şi politica de retur a produselor achiziţionate de la Marks & Spencer, care le dădea complet banii înapoi cumpărătorilor, pe baza chitanţei produsului şi indiferent de cât de veche era achiziţia (faţa de perioada de maxim 90 de zile instalată în 2005 şi de maxim 35 de zile ce a intrat în vigoare începând cu 2009), introducerea hainelor în diferite tipuri de mărimi – tall, regular sau petite – şi, tot la M&S, deschiderea raionului de mâncare şi băutură, care a devenit extrem de îndrăgit  în cadrul acestui lanţ de magazine.

După război, un brand cu o abordare neaşteptată, Laura Ashley, a dat cu adevărat lovitura, aducând pe piaţă comori de demult, într-o nouă înfăţişare. Înfiinţat de secretara cu acelaşi nume, a cărei viziune artistică s-a concretizat pentru început într-o serie de eşarfe victoriene, Laura Ashley a îmbrăcat o generaţie întreaga de femei de toate vârstele cu rochii desprinse din dulapul bunicii, ce au readus în actualitate o notă atât de mult aşteptată de romantism, după vremurile tulburi ce au încercat atât de mult societatea britanică şi cea din restul Europei. Succesul de care s-au bucurat gingaşele creaţii Laura Ashley a pus pe umerii acestui brand un titlu neoficial de „cea mai bună reprezentare a filonului britanic” şi a deschis noi orizonturi pentru companie, ce şi-a extins business-ul în domeniul textilelor de casă, al accesoriilor şi al încălţămintei, dar şi în cel al parfumurilor.

 
Suflu modern

 

Epoca modernă şi zbuciumată a anilor 60’-70’ a adus un suflu nou în domeniul îmbrăcămintei mass-market din Marea Britanie, fiind perioada în care au apărut pe piaţă branduri ca Topshop, 1964, George, 1965, Miss Selfridge, 1966, Primark, 1969, Reiss, 1971, Jigsaw 1972, Monsoon, 1973, Warehouse, 1976, sau Whistles, 1978. Acestea au intrat puternic în pâine şi au ocupat rapid poziţii fruntaşe, aşa cum o fac şi în ziua de azi. Nici următoarele două decenii nu au stat deloc mai slab, ci le-au făcut britanicilor cunoştinţă cu Hobbs, 1981, Karen Millen, 1981, Matalan, 1985, LK Bennett, 1990, Oasis, 1991, Boden 1991, All Saints, 1994, ori ASOS, 2000. Alăturările star-brand, aşa cum ingenios a procedat M&S, cu reclame provocatoare ce-l aveau pe supermodelul Twiggy ca protagonist în anul 1967, sau Debenhams, cu al său concept Designers at Debenhams introdus în 1993, prin intermediul căruia faimoşi designeri locali au creat special pentru acest lanţ de magazine linii de articole accesibile, de mare succes, au menţinut în prezent brandurile cu vechime, făcându-le apetisante şi pentru generaţia nouă de cumpărători.

 
Secolul 21 va fi virtual sau nu va fi deloc

Intrarea într-un nou secol a reprezentat pentru majoritatea retailerilor de mai sus nu numai întoarcerea unei noi file în analele personale, ci şi confruntarea cu provocarea supremă concretizată sub numele de comerţ online. Extraordinara invenţie numită internet, care a facilitat timid transferul de informaţii în anii 60’, a ajuns în prima decadă a anilor 2000 mană cerească pentru comercianţi, care au reuşit să ajungă în cel mai uşor mod posibil la clienţi aflaţi nu doar în oraşul vecin, ce nu ar fi fost chiar primul pe lista următoarelor inaugurări de magazine, ci şi în ţări cu adevărat îndepărtate, dar în care existau, firesc, consumatori avizi de modă. Deschiderea magazinelor online a fost, aşadar, un pas cât se poate de normal în strategia de business a celor care ştiau că vor să îşi consolideze o anumită poziţie pe piaţă sau a newcomerilor axaţi exclusiv pe vânzările virtuale. Aşa sunt gigantul ASOS, lansat în prag de nou secol, respectiv în anul 2000, şi al cărui acronim vine de la As Seen on Screen, dar şi low-cost-ul, dar popularul Boohoo, ce a fost trimis în online în 2006. Dacă ASOS reuneşte sub cuploa sa atât produse proprii, cât şi multi-brand, Boohoo vinde numai articole personale şi se poate lăuda şi cu propriul post de televiziune, Boohoo Tv, în care se pot admira in motion toate combinaţiile existente pe site. Totodată, aplicaţiile mobile, funcţia de virtual makeover, care te ajută rapid să vezi cum ţi-ar veni produsul respectiv fără să-l probezi, şi showrooming-ul, ce îţi arată instant cu ajutorul telefonului mobil dacă produsul aflat în faţa ta este mai ieftin sau nu în altă parte sunt unelte reale de atragere a unei palete cât mai largi de cumpăratori.

 
Şi la noi, pe când?

Câteva dintre aceste nume răsunătoare din insulă îşi comercializează produsele direct şi în România, prin magazine deschise în marile centre comerciale din întreaga ţară. Chiar dacă Debenhams, Oasis şi Peacocks au ieşit discret de pe piaţa noastră, declarându-şi falimentul nesperat, stindardul este încă sus ţinut de New Look, în timp ce Marks and Spencer şi Next se clatină şi ele binişor, viitorul pe plaiuri mioritice nefiind foarte roz pentru cele două branduri. Cu toate astea, România este încă interesantă pentru River Island, Dorothy Perkins, Primark, Asos, Topshop, Monsoon, Reiss , ba chiar şi pentru Debenhams sau Marks and Spencer, a căror producţie parţială este realizată în România, majoritatea în sistem lohn. Cine n-a auzit, până la urma, de faimoasa rochie Reiss făcută în România şi purtată de Ducesa de Cambridge, fosta Kate Middleton, la o întâlnire cu Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, Michelle Obama?

În rest, în aşteptarea inaugurării e-shopurilor giganţilor Inditex şi Hennes & Mauritz românii cumpăra serios online de la britanici, mai toate magazinele enumerate mai sus oferind livrare în România contra unor sume situate între 5 şi 8 lire per colet. ASOS livrează chiar gratuit în întreaga lume, această politică unică situându-i pe primele locuri în topul mondial al vânzărilor online de haine şi accesorii. Nu e de mirare că pe reţeaua de socializare Facebook acest colos a strâns peste 2.300.000 de aprecieri, iar ţelul său suprem este să devină number one în vânzări la nivel global. Va deveni, cu siguranţă, doar e unul dintre cele mai bune produse de export britanice. Iar, dacă mă întrebaţi pe mine, vă pot răspunde simplu de ce le merge întreprinzătorilor din insulă atât de bine în acest sector. Pentru că, pe lângă anticiparea nevoilor pieţei şi a oferirii unei game de preţuri competitive în raport cu brandurile străine, ştiu cu toţii că zicala celor de la Marks & Spencer e sfântă în ceea ce priveşte unghiul de abordare: „The customer is always and completely right!”

Sursa foto: guardian.co.uk, telegraph.co.uk, blog.lauraashley.com, styles-world.com.