Miresele de pomină din showbiz-ul românesc

Andreea Banica

În ultimii ani, vedetele din România care au ales să-şi pună pirostriile au devenit din ce în ce mai atente cu imaginea lor din acea zi de o importanţă covârşitoare pentru ele. Apelează la stilişti, designeri şi organizatori de nunţi, sperând să obţină nota maximă din partea criticilor şi publicului, dar să se şi bucure pe deplin de ziua lor. Unele eforturi sunt răsplatite, altele nu. Aşa cum şi unele dintre alegerile lor sunt memorabile, iar altele sunt uitate cât ai zice peşte.

Detaliul care face diferenţa

 

În luna aprilie a anului 2000, cea mai faimoasa prezentatoare de ştiri din România, Andreea Esca, se căsătorea cu chipeşul om de afaceri francez Alexandre Eram. Însărcinată în luna a patra în acel moment, Andreea a purtat o rochie clasică pentru prima parte a anilor 2000, formată din corset şi fusta amplă de tafta, rochie care reuşea să-i mascheze burtica incipientă şi să-i accentueze bustul. La rochie a asortat un voal lung din dantelă, ce ulterior, la şedinţa foto post ceremonie, a fost pus ca o capa pe umeri şi braţe. Opt ani mai târziu, cântăreaţa Cristina Spătar, supranumită Regina R&B, a îmbrăcat în cea mai importantă zi a vieţii sale de până atunci o rochie aproape identică, alcătuită din acelaşi tip de corset şi fustă ca cel al ştiristei din Pache Protopopescu. Rochia artistei a purtat semnătură designerului italian Carlo Pignatelli, renumit în Peninsulă pentru ţinutele sale de ceremonie, şi a costat câteva mii de euro. Dacă la Andreea voalul a fost cel care a scos o rochie simplă din anonimat, la Cristina detaliul principal menit să evidenţieze ţinuta a fost un medalion impunător în valoare de un milion de euro, sub forma unei inimi realizate din 1400 de diamante.

O pată de culoare nu strică

Mihaela Radulescu i-a făcut pe mulţi să ridice sprâncenele şi să strâmbe din nas în 1997, când a îmbrăcat la căsătoria sa cu Ştefan Bănică Jr. o rochie de mireasă vernil, asortată cu o pălărie cu boruri ample şi un buchet de trandafiri galbeni. Aflată la a doua tentativă de a clădi o căsnicie, după un prim mariaj eşuat la numai un an jumătate de la semnarea actelor la starea civilă, Mihaela pare să fi ales tocmai din acest motiv o culoare diferită de albul ce se regăseşte în rochiile clasice de mireasă. O altă mireasă celebră locală, însă, cântăreaţa Luminiţa Anghel, a şocat la propriu prin alegerea vestimentară din ziua nunţii sale cu fostul fotbalist Marcel Puşcaş. Deşi rochia făcută de designerul Laura Olteanu avea o croială destul de anticipată pentru anul 1998, având un top cambrat cu mânecă lungă şi o fustă extrem de voluminoasă, culoarea rochiei a fost cea care a uimit cel mai mult audienţa: albastru electric.

Au mai încercat marea cu degetul optând pentru o pată de culoare Valentina Pelinel, care a ales pentru nunta sa cu politicianul Cristian Boureanu o albă rochie de mireasă Vera Wang, ce avea în zona decolteului voal plisat negru, iar în talie o centura satinată tot de culoare neagră, actriţa Ioana Ginghină, cu talia rochiei Maria Lucia Hohan accentuată printr-o curea gri petrol, sau Romaniţa Iovan, care în 2003, la nunta cu pilotul Adrian Iovan, a îmbrăcat o spectaculoasă rochie aurie, cu un voal din acelaşi material, poziţionat înalt, aidoma unei mantilla. Tot pe mâna auriului a mers şi prima soţie a lui Cabral, realizatoarea tv Luana Ibacka, care a ales pentru ziua nuntii o rochie de un auriu pal, semnată de Catinca Roman, dar şi gimnasta Simona Aminar, care şi-a dorit ca la nunta sa cu Cosmin Tabără să poleiască puţin ţinuta de ceremonie cu aurul câştigat la competiţii.

Bocceluţa, bat-o vina

Din vestimentaţia mireselor noastre celebre nu putea lipsi bocceluţa. Cunoscută drept Dorothy Bag sau Dolly Bag, acest săculeţ demodat a fost la origini gentuţa domnişoarelor de onoare din nunţile occidentale, în care se ţineau petalele ce se aruncau gingaş înaintea mirilor, în drumul lor spre altar. Preluată de românce cu succes la mijlocul anilor 90’, bocceluţa este, din nefericire, nelipsită de la nunţile actuale. Bocceluţe  au avut Andreea Esca, Ioana Tăriceanu, în anul 2004, la nunta cu fostul premier Călin Popescu-Tariceanu, Andra, la nunta opulentă desfăşurată în anul 2008 în Târgu Jiu, oraşul natal al mirelui, Cătălin Măruţă, şi ca accesoriu la rochia de mireasă Ersa, moderatoarea tv Gabriela Vrânceanu Firea, care, în 2011, când s-a căsătorit cu primarul oraşului Voluntari, Florentin Pandele, şi-a asortat săculeţul la rochia Pronovias din dantelă, şi chiar şi cântăreaţa Delia Matache, la nunta sa de anul trecut, când a îmbracat o rochie Vera Sposa.

Less is more

Anii petrecuţi la Miami n-au familiarizat-o prea mult pe Alina Borcea, soţia fostului preşedinte executiv al Clubului Dinamo, cu zicalele utile ale limbii engleze. Considerată nunta anului în 2011, căsătoria dintre ea şi Cristi Borcea a fost aşteptată de popor mai ceva ca nunta regală din Marea Britanie, derulată şase luni mai devreme la Londra. Mireasa noastră a îmbrăcat o rochie semnată de unul dintre cei mai solicitaţi designeri libanezi ai momentului şi preferat al vedetelor din lumea întreagă, Zuhair Murad, care a dat greş, din păcate pentru reputaţia sa, cu rochia de mireasă pe care i-a făcut-o Alinei. Cu un corset transparent, o fusta din zeci de metri de tulle răsucit, o coafură de inspiraţie retro, peste care a aplicat un amplu accesoriu floral metalic, şi un voal de peste doi metri, ţinuta în valoare de 20.000 de euro a doamnei Borcea rămâne, din nefericire, pe unul dintre primele locuri în clasamentul „aşa nu” al rochiilor de mireasă mondene autohtone.

De domeniul SF tine soţia lui Dinu Maxer, Deea, care nu s-a putut decide în 2008 în privinţa unui singur stil în ceea ce priveşte rochia de mireasă şi şi-a ales două ţinute de necomentat, care au fost îndelung apreciate, în schimb, de proaspătul soţ. Prima rochie a costat 5000 de euro şi a fost  confecţionată de Gilda Ivanovici. Eşecuri au fost în tandem Nicoleta Luciu, în Sabres Fashion House, şi actriţa Mădălina Drăghici, în Muşat Studio, care s-au gândit să se îmbrace cu nişte rochii prost croite şi cu decolteu complet inestetic. Tot la „aşa nu” se înscrie şi Andreea Bănică, cu a sa rochie scurtă Cătălin Botezatu, plină de pietre şi cristale, la care a asortat inexplicabil un voal ce făcea corp comun cu un paietat joben miniatural (jos mini-jobenurile!) şi un buchet cu margarete şi floarea soarelui. Din fercire, stilul vestimentar al Andreei a evoluat de atunci, aşa că la nunta de argint este posibil să o vedem pe lista „aşa da”.

Cu televizorul vom prosti poporul

Când vedetele iau o pauză de la măritat, o altă categorie de persoane pseudo-celebre apare în prim plan. Coincidenţă sau nu, dar cele mai importante jurnalele de ştiri ale zilei încep de ceva vreme nu cu vreo ştire de maximă importanţă, ci cu etalarea nejustificată a unor ceremonii ostentative şi deplasate de căsătorie, în care, în majoritatea cazurilor, mireasa este minoră, iar alaiul nuntaşilor opreşte circulaţia în oraş, cu sprijinul poliţiei locale, bineînţeles. Ne sunt prezentate în amănunt ţinutele şi coafurile mesenilor, meniul care se va servi în ziua evenimentului, din care nu lipseşte salamul feliat şi brânza cu mucegai, sumele exorbitante cheltuite şi, evident, rochia de mireasă. Această mirobolantă creaţie provine în majoritatea cazurilor din două surse clare, Cătălin Botezatu sau vreun magazin din străinătate, şi excelează la capitolul glitz, fiind împodobită cu mii de cristale Swarovski şi alte poleieli.

În caz că aceste materiale jurnalistice de înaltă clasă nu sunt convingătoare, atunci o prezentare mai serioasă de la un târg de nunţi poate vă va convinge în ceea ce priveşte direcţia stilistică pe care trebuie să o urmaţi la propria nuntă. În acest reportaj de la un eveniment dedicat nunţilor din Cluj, cuvintele „strasuri”, „cristale” şi „strălucire” se repetă cu o frecvenţă uimitoare în cele 01:45 de minute. Asta doar ca să nu mai existe vreun dubiu că mesajele televizate ar fi subliminale; ele sunt cât se poate de directe.

Întoarcerea la rădăcini

Ceva total diferit de ceea ce înseamnă pentru noi rochia de mireasă a ales să poarte ştirista Elena Lasconi. Aceasta s-a lăsat pe mâna Veronicăi Zaharia, designerul din spatele brandului Parlor, şi a adus prin ţinuta sa un omagiu portului naţional românesc, îmbrăcând o rochie de inspiraţie populară. La minunata creaţie, care i s-a potrivit ca o mănuşă jurnalistei în vârstă pe atunci de 40 de ani, Elena a asortat o coroniţă de flori şi un buchet rustic, care au completat perfect apariţia jurnalistei. Un salt şi mai mare înapoi în timp a facut Mirela Buzilă, soţia solistului formaţiei Hara, care, la fel ca alesul sau, a purtat în ziua nunţii straie medievale, nunta având loc, unde altfel, la Sighisoara.

Sight for sore eyes

Câteva mirese de la noi au arătat că mai sunt speranţe şi pentru breasla vedetelor mioritice. Dana Rogoz, cu o superbă şi diafană rochie semnată de aceeaşi Veronica Zaharia, Adelina Chivu, care s-a căsătorit în 2008 într-o suavă creaţie din mătase Giorgio Armani, actriţa Aylin Cadîr, ce a îmbrăcat nu una, nici două, ci trei rochii de mireasă diferite, toate la fel de frumoase (una Halston Heritage, aşa cum a purtat Sarah Jessica Parker la Gala Met din 2010, şi alte două create de Liana Obancea), cântăreaţa Elena Gheorghe, cu o rochie simplă Pronovias, dar cu un interesant detaliu cu pene în zona bustului, şi Elena Băsescu, (ne)aşteptat de spectaculoasă în ziua cea mare, într-o rochie Anca Maxim, ne fac să privim cu încredere că exemplele de acest fel se vor înmulţi. Şi, dacă privim la nunţile tangibile din jurul nostru, ar fi bine să se înmulţească o dată. Poate aşa vor reuşi miresele din toate colturile ţării să renunţe la kitsch.

Sursa foto: eva.ro, wowbiz.ro, miresici.ro, enunta.ro, libertatea.ro, protv.ro, evz.ro, metalhead.ro, danarogoz.one.ro, pentrudive.com, agentiadepresamondena.ro, deeam.wordpress.com, unica.ro, ziarulring.ro.

Reclame

O rochie pentru ultima seara a anului

Nu toata lumea merge la vreo petrecere simandicoasa de Revelion, dar aproape toata lumea isi imagineaza o tinuta festiva pentru  finalul de an. Pentru mine tinuta festiva nu poate avea ca piesa de baza decat o rochie, evident, asa ca m-am gandit sa va fac cateva propuneri pentru noaptea dintre ani, adecvate buzunarelor de mai multe dimensiuni, care poate va vor inspira in alegerea voastra. Magazinele mentionate livreaza in Romania, asa ca, daca va grabiti, poate mai prindeti ultimul transport pe 2010. Succes 🙂

Sursa: theoutnet.com, tpshop.com, miniprix.ro

O combinatie mai putin obisnuita

De putin timp am inceput sa fiu mai atenta la o combinatie sarmanta, care nu se potriveste oricui si care nu este tocmai atat de facila precum ar parea la prima vedere: pulovar plus fusta sau rochie. Stiu ca unora vi se pare o potrivire ca nuca in perete, dar am senzatia ca imaginile de mai jos va vor mai indulci parerile aspre avute aprioric despre indrazneata idee. Secretul reusitei unei astfel de combinatii este dat de materialele celor doua piese principale: pulovarul, ce ar fi de preferat sa fie dintr-o lana fina, casmir sau angora, si fusta/rochia, care ar arata cel mai bine daca ar fi confectionata din ceva aerat, gen voal, matase sau sifon. Nu spun ca alte variante mai putin eterice nu ar fi adecvate, dar texturile de care va ziceam mi-au suras cel mai mult. Ce ziceti, ii dati o sansa acestei propuneri?

Sursa: wimheitinganl.wordpress.com, forums.thefashionspot.com, eiffelinseoul.blogspot.com.

Rataciti printre etichete

In urma cu aproximativ patru ani am participat la nunta unor prieteni apropiati mie si tin minte si acum ca m-a impresionat in mod placut rochia unei invitate. Erau zeci de doamne si domnisoare imbracate in rochii la nunta, dar aceasta de care v-am zis era cu totul deosebita. Era o rochie din catifea neagra, o catifea fluida si cu aspect usor mat, lunga pana jos, cu decolteu barcuta, maneca scurta si bufanta, „stropita” cu margelute de nisip si perlute, in patru-cinci tonuri de auriu. Un alt detaliu interesant era la spate, caci rochia se incheia de la ceafa pana in talie cu nasturei perluta la fel ca cei de pe umeri. Nu-mi puteam lua ochii de la rochie, era realmente splendida si se vedea ca si posesoarea este tare mandra de achizitia sa, se observa in atitudine. N-am ezitat si am intrebat-o direct pe invitata de unde si-a luat-o. „Nu-i asa ca e frumoasa?”, mi-a zis, si apoi a adaugat semi-soptit: „este Dior”. „Ei, bine, de asta este atat de frumoasa, se vede mana creatorului”, m-am auzit vorbind fara sa vreau, dar interlocutoarea mea s-a pus pe un chicotit ghidus si mi-a spus ca, de fapt, nu era niciun Dior, ci o rochie no-name, extrem de ieftina, cumparata intamplator, dintr-un magazin aflat in apropierea unei statii de metrou. La cateva zile dupa nunta mi-am facut drum prin zona si am ramas placut surprinsa de ce-am gasit in magazin, cumparandu-mi cateva articole bune de-acolo. Am revenit periodic si mereu mi-am ales cate ceva, haine cu eticheta de firma sau nu, casual sau pretentioase, cu croieli simple sau mai sofisticate, matasoase si imbietoare, o placere de privit si, mai ales, de purtat. Si asta nu din pricina vreunei sigurante data de pretul lor, ci pentru ca sunt pur si simplu frumoase. Si, poate mai important, pentru ca sunt prietenoase de cand au aterizat pe rafturile acestui magazin de tip outlet. Cu toate astea, desi au devenit accesibile si au scapat de mofturi, n-au reusit sa capteze bunavointa tuturor cumparatoarelor, ba dimpotriva, si-au pierdut din fane o data cu aceasta ieftinire subita.

Preturi psihologice

Sa ridice mana sus cine nu a intalnit persoane care judecau omul prin prisma etichetei hainelor sale. Nu vorbesc neaparat de branduri la vedere sau deslusiri tacite ale semnaturilor unor designeri, simultan cu inghititul in sec de ciuda si invidie ca „ea poate si eu nu”, ci prin prisma banilor cheltuiti pe un anumit articol de imbracaminte, de firma sau nu. Ulterior, mi s-a intamplat chiar mie de cateva ori sa fiu admirata pentru vreo rochie deosebita pe care am imbracat-o la un eveniment, iar, dupa ce persoana care ma complimentase elegant a primit raspunsul meu sincer la intrebarea „de unde ti-ai cumparat-o?”, admiratia s-a transformat intr-un rictus mai putin elegant, sinonim cu „hmmmm, pai daca ma uit mai bine, seamana cu o rochie de 10 lei”. Este o dovada in plus ca pretul influenteaza foarte mult decizia de cumparare, facandu-i pe unii sa aprecieze un produs din inertia cunoasterii faptului ca este un articol scump. Motivatiile pot fi doua: fie cumparatorul asociaza automat pretul ridicat cu o calitate pe masura si crede ca nu poate sa dea gres cu optiunea sa, fie achizitionarea unui produs scump il plaseaza automat intr-o clasa sociala superioara, conferindu-i un statut la care ravnea de mult. Da, sunt oameni care se simt perfect confortabil doar iesind pe usa unor magazine cu staif, iar altii care se rusineaza daca sunt vazuti cu pungi in mana de la „1 euro produsul”. Eu insami am intalnit o prietena exact in clipa in care pasea dintr-un magazin second-hand, iar cand m-a vazut a dat intr-o balbaiala suspecta, repetand, fara sa o intreb eu, ca este in cautarea unor draperii pentru o ruda.

Mituri daramate

Dupa cativa ani buni in care am studiat fenomenul aprecierii instinctive a articolelor scumpe si am comparat produse cu diferite preturi, am ajuns la concluzia ca banii platiti la casa nu sunt intotdeauna justificati. Nu justifica mereu nici calitatea lucrului proaspat cumparat, nu ne investesc cu vreo titulatura iesita din comun si nici nu ne fac sa ocupam locuri fruntase pe listele celor mai bine imbracate femei (se stie ca stilul si bunul gust nu prea tin cont de etichete) . E drept, surprize neplacute ai mai putine in cazul unui obiect pentru care ai platit ceva mai mult, dar sunt situatii in care si o pereche de pantofi Christian Loubutin pot sa te faca sa mergi sontac-sontac pe strada, din cauza unui toc rupt. Si de pe o rochie de 500 – 1000 de euro pot sa cada aplicatiile la fel de bine ca de pe o rochie a unui brand de masa, cum la fel de bine poti sa speli de nenumarate ori un T-shirt simplu si foarte ieftin, fara ca acesta sa se labarteze sau sa isi schimbe culoarea. Chiar as fi curioasa sa aflu daca acest tricou de la Balmain, care initial s-a vandut pentru nici mai mult nici mai putin de 1625 de dolari (a fost ulterior redus cu 50%), se comporta la fel de bine.

Recunosc cu mana pe inima ca mi-ar placea sa am o rochie sau o geanta semnata de un mare designer. Dar nu pentru pretul sau ridicat si nici pentru a epata. Mi le-as dori pentru frumusetea detaliului si a povestii din spatele lor, pentru a ma bucura copilaros de ceva in care stiu ca cineva a investit mult timp si multa creativitate. Cu toate astea, mai cred ca daca deschidem ochii mai larg vom gasi frumosul si mult mai aproape de noi. Singura conditie este sa vrem sa il vedem.

Sursa poze: flickr.com, metro.co.uk, watoday.com.au, google.ro

Look of the Day: Hilary Swank

Hilary Swank stie foarte bine care ii sunt atuurile fizice si se imbraca la evenimentele publice corespunzator. Ii plac mult, chiar foarte mult, rochiile cu spatele gol, dar si cele mini, care ii pun in evidenta picioarele. In urma cu cateva zile a aparut la premiera peliculei „Conviction” de la Festivalul International de Film de la Toronto in aceasta rochie Emilio Pucci, a carei surpriza o constituia tocmai spatele gol. Nu imi place la fel de mult ca rochia Guy Laroche , pe care a imbracat-o la Premiile Oscar din 2005 si care i-a purtat noroc, Hilary castigand la categoria de „Cea mai buna actrita intr-un rol principal” pentru rolul din „Million Dollar Baby”. Nici ca cele doua rochii imbracate la petrecerile Vanity Fair conexe acelorasi distinctii acordate de Academia Americana de Film. Cu toate astea, recunosc ca actrita americana arata foarte feminin si este departe de imaginea de baietandru imbratisata in filmul „Boys Don’t Cry”.

Sursa poze: celebutopia.net