Rataciti printre etichete

In urma cu aproximativ patru ani am participat la nunta unor prieteni apropiati mie si tin minte si acum ca m-a impresionat in mod placut rochia unei invitate. Erau zeci de doamne si domnisoare imbracate in rochii la nunta, dar aceasta de care v-am zis era cu totul deosebita. Era o rochie din catifea neagra, o catifea fluida si cu aspect usor mat, lunga pana jos, cu decolteu barcuta, maneca scurta si bufanta, „stropita” cu margelute de nisip si perlute, in patru-cinci tonuri de auriu. Un alt detaliu interesant era la spate, caci rochia se incheia de la ceafa pana in talie cu nasturei perluta la fel ca cei de pe umeri. Nu-mi puteam lua ochii de la rochie, era realmente splendida si se vedea ca si posesoarea este tare mandra de achizitia sa, se observa in atitudine. N-am ezitat si am intrebat-o direct pe invitata de unde si-a luat-o. „Nu-i asa ca e frumoasa?”, mi-a zis, si apoi a adaugat semi-soptit: „este Dior”. „Ei, bine, de asta este atat de frumoasa, se vede mana creatorului”, m-am auzit vorbind fara sa vreau, dar interlocutoarea mea s-a pus pe un chicotit ghidus si mi-a spus ca, de fapt, nu era niciun Dior, ci o rochie no-name, extrem de ieftina, cumparata intamplator, dintr-un magazin aflat in apropierea unei statii de metrou. La cateva zile dupa nunta mi-am facut drum prin zona si am ramas placut surprinsa de ce-am gasit in magazin, cumparandu-mi cateva articole bune de-acolo. Am revenit periodic si mereu mi-am ales cate ceva, haine cu eticheta de firma sau nu, casual sau pretentioase, cu croieli simple sau mai sofisticate, matasoase si imbietoare, o placere de privit si, mai ales, de purtat. Si asta nu din pricina vreunei sigurante data de pretul lor, ci pentru ca sunt pur si simplu frumoase. Si, poate mai important, pentru ca sunt prietenoase de cand au aterizat pe rafturile acestui magazin de tip outlet. Cu toate astea, desi au devenit accesibile si au scapat de mofturi, n-au reusit sa capteze bunavointa tuturor cumparatoarelor, ba dimpotriva, si-au pierdut din fane o data cu aceasta ieftinire subita.

Preturi psihologice

Sa ridice mana sus cine nu a intalnit persoane care judecau omul prin prisma etichetei hainelor sale. Nu vorbesc neaparat de branduri la vedere sau deslusiri tacite ale semnaturilor unor designeri, simultan cu inghititul in sec de ciuda si invidie ca „ea poate si eu nu”, ci prin prisma banilor cheltuiti pe un anumit articol de imbracaminte, de firma sau nu. Ulterior, mi s-a intamplat chiar mie de cateva ori sa fiu admirata pentru vreo rochie deosebita pe care am imbracat-o la un eveniment, iar, dupa ce persoana care ma complimentase elegant a primit raspunsul meu sincer la intrebarea „de unde ti-ai cumparat-o?”, admiratia s-a transformat intr-un rictus mai putin elegant, sinonim cu „hmmmm, pai daca ma uit mai bine, seamana cu o rochie de 10 lei”. Este o dovada in plus ca pretul influenteaza foarte mult decizia de cumparare, facandu-i pe unii sa aprecieze un produs din inertia cunoasterii faptului ca este un articol scump. Motivatiile pot fi doua: fie cumparatorul asociaza automat pretul ridicat cu o calitate pe masura si crede ca nu poate sa dea gres cu optiunea sa, fie achizitionarea unui produs scump il plaseaza automat intr-o clasa sociala superioara, conferindu-i un statut la care ravnea de mult. Da, sunt oameni care se simt perfect confortabil doar iesind pe usa unor magazine cu staif, iar altii care se rusineaza daca sunt vazuti cu pungi in mana de la „1 euro produsul”. Eu insami am intalnit o prietena exact in clipa in care pasea dintr-un magazin second-hand, iar cand m-a vazut a dat intr-o balbaiala suspecta, repetand, fara sa o intreb eu, ca este in cautarea unor draperii pentru o ruda.

Mituri daramate

Dupa cativa ani buni in care am studiat fenomenul aprecierii instinctive a articolelor scumpe si am comparat produse cu diferite preturi, am ajuns la concluzia ca banii platiti la casa nu sunt intotdeauna justificati. Nu justifica mereu nici calitatea lucrului proaspat cumparat, nu ne investesc cu vreo titulatura iesita din comun si nici nu ne fac sa ocupam locuri fruntase pe listele celor mai bine imbracate femei (se stie ca stilul si bunul gust nu prea tin cont de etichete) . E drept, surprize neplacute ai mai putine in cazul unui obiect pentru care ai platit ceva mai mult, dar sunt situatii in care si o pereche de pantofi Christian Loubutin pot sa te faca sa mergi sontac-sontac pe strada, din cauza unui toc rupt. Si de pe o rochie de 500 – 1000 de euro pot sa cada aplicatiile la fel de bine ca de pe o rochie a unui brand de masa, cum la fel de bine poti sa speli de nenumarate ori un T-shirt simplu si foarte ieftin, fara ca acesta sa se labarteze sau sa isi schimbe culoarea. Chiar as fi curioasa sa aflu daca acest tricou de la Balmain, care initial s-a vandut pentru nici mai mult nici mai putin de 1625 de dolari (a fost ulterior redus cu 50%), se comporta la fel de bine.

Recunosc cu mana pe inima ca mi-ar placea sa am o rochie sau o geanta semnata de un mare designer. Dar nu pentru pretul sau ridicat si nici pentru a epata. Mi le-as dori pentru frumusetea detaliului si a povestii din spatele lor, pentru a ma bucura copilaros de ceva in care stiu ca cineva a investit mult timp si multa creativitate. Cu toate astea, mai cred ca daca deschidem ochii mai larg vom gasi frumosul si mult mai aproape de noi. Singura conditie este sa vrem sa il vedem.

Sursa poze: flickr.com, metro.co.uk, watoday.com.au, google.ro

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s